Toamna schimbă ritmul, lumina naturală scade, iar schimbările de temperatură se resimt de la o zi la alta. Unele persoane au schimbări de dispoziție, pentru altele, sezonul aduce liniște și confort.
Felul în care trăim această perioadă ține și de contextul personal: cât ne odihnim, ce responsabilități avem, prin ce trecem și ce sprijin găsim în jur. Am stat de vorbă cu Roxana Dima, psiholog, consilier de dezvoltare personală și vocațională și psihoterapeut în formare cognitiv-comportamentală, despre schimbările pe care le putem observa odată cu venirea toamnei și despre grija față de noi, fără presiunea unei rutine perfecte.
Schimbarea se simte diferit de la o persoană la alta
Pentru cineva, toamna poate însemna liniște și confort. Pentru altcineva, poate aduce sentimentul că se încheie o perioadă mai liberă și începe din nou presiunea cotidiană. Nu există o reacție unică pe care ar trebui să o avem la schimbarea anotimpului.
Uneori, ne mobilizăm mai greu dimineața, avem mai puțină energie pentru socializare sau simțim că avem nevoie de mai multă odihnă. Pot apărea momente de melancolie, iritabilitate sau dificultăți de concentrare. Roxana Dima recomandă să privim aceste stări în contextul somnului, al stresului și al schimbărilor din program, fără să tragem imediat concluzii despre sănătatea noastră emoțională.
Contează și felul în care vorbim cu noi înșine. „Astăzi am mai puțină energie” descrie o stare de moment. „Sunt leneșă” transformă acea stare într-o judecată despre propria valoare. O zi dificilă, luată singură, nu spune totul despre cine suntem sau despre cum ne simțim în general.
Când merită să cerem sprijin
Pentru a înțelege dacă trecem printr-o perioadă de acomodare sau printr-o dificultate care merită atenție, ne putem uita la trei lucruri: cât durează starea, cât de intensă este și cât de mult ne afectează viața de zi cu zi.
Pot exista zile mai grele în perioadele de tranziție. Totuși, dacă tristețea, pierderea interesului sau lipsa de energie sunt prezente în majoritatea zilelor și persistă aproximativ două săptămâni, este bine să luăm în calcul să cerem sprijin. Roxana subliniază că acest interval este un reper, nu o obligație de a aștepta: dacă suferința este intensă, putem cere ajutor mai devreme.
Merită să observăm și schimbarea față de felul nostru obișnuit de a fi. Dacă ne este tot mai greu să ne regăsim echilibrul sau lucrurile simple au devenit greu de dus, dificultatea nu trebuie minimalizată. Nu este necesar să avem un diagnostic sau să ajungem într-o criză pentru a vorbi cu un psiholog ori psihoterapeut.
Obiceiuri mici, nu obiective de performanță
Uneori, grija față de noi începe cu lucrurile de bază: un program de somn cât mai constant, timp petrecut afară în lumina zilei, mișcare adaptată posibilităților noastre și păstrarea legăturii cu oamenii apropiați. Aceste obiceiuri pot susține starea de bine, dar nu înlocuiesc sprijinul profesional atunci când dificultățile persistă.
În viața de zi cu zi, grija poate arăta simplu: o plimbare în pauza de prânz, o masă luată fără grabă, câteva minute de mișcare sau o conversație cu cineva în preajma căruia ne simțim în siguranță. Nu este nevoie să transformăm fiecare gest într-un obiectiv de bifat. Odihna, apropierea și activitățile care ne fac plăcere au nevoie de loc în program, inclusiv în perioadele aglomerate.
O rutină flexibilă pentru zile diferite
O rutină utilă pornește de la viața pe care o avem acum: timpul disponibil, energia și responsabilitățile reale. Dacă ne organizăm după o versiune ideală a noastră, riscăm să simțim că suntem permanent în urmă.
În locul unei liste lungi, putem alege câteva repere ușor de păstrat: o pauză în timpul zilei, un interval aproximativ pentru somn și puțin timp pentru o activitate plăcută. Fiecare reper poate avea o variantă pentru zilele cu mai multă energie și una pentru zilele dificile. O plimbare mai lungă poate deveni o ieșire de zece minute — nu un eșec, ci o ajustare.
Flexibilitatea înseamnă să schimbăm rutina când contextul se schimbă și să observăm dacă aceasta ne ajută să fim mai odihniți și mai puțin copleșiți. Dacă ne provoacă mai ales vinovăție, poate fi un semn că așteptările pe care ni le-am pus au nevoie de revizuire.
Starea emoțională poate fluctua, iar felul în care întâmpinăm toamna este personal. Putem începe prin a observa ce se schimbă, ce ne solicită și ce ne ajută, cu răbdare și fără să ne cerem să funcționăm la fel în fiecare zi.
Perspectivă de specialitate: Roxana Dima — psiholog, consilier de dezvoltare personală și vocațională și psihoterapeut în formare cognitiv-comportamentală.
În Revista Holistică BEAUTÉ toate informațiile sunt prezentate într-o manieră transparentă, având un scop informativ.